Treburi serioase

Si mai sunt 2 zile. Si inca am acea impresie tampita cum ca toate lucrurile interesante se intampla cat sunt eu plecata. Acum sunt hotarata ca la toamna sa lucrez, si nu numai, daca gasesc ceva de lucru si in alta perioada, eu nu ma supar. Dar ma enerveaza, ma enerveaza orasul asta. Nimic nu gasesti de lucru si daca gasesti la cat de mare este nesimtirea prin locurile astea, la sfarsit te alegi doar cu un sut in fund. Dar lasa ca se face Alexandra mare , iar la vara poate sa lucreze unde vrea ea caci va avea 18 ani.:> Poate va intrebati ce m-a apucat cu munca. Poate ziceti "De ce isi iroseste putinul ramas din copilarie, va munci toata viata, nu e mai bine sa se distreze acum?" , dar distractia are si ea un pret, iar noi, azi, am facut niste planuri. NU, nu vi le zic, pentru ca mereu, dar mereu, cand zic ca voi face aia si aia, iar acel lucru nu are un grad prea mare de certitudine, nu se mai intampla, iar eu vreau, vreau sa mearga totul conform planului.
Si incet, incet timpul trece, iar eu am sa imi iau zborul. Ahhh si ce m-au ciupit tantarii. Am niste ciupituri uriase X_X, cred ca sunt mai mari decat daca m-ar fi ciupit niste paianjeni. Dar lasa, imi trece, important e ca am putut sa mai rapesc cateva minute cu prietenii si in schimb am luat drept suvenir aceste ciupituri. Cred ca le avem cu totii. Pe aceasta cale vreau sa ii multumesc vremii, pentru ca in cele din urma s-a indurat de mine si mi-a demonstrat ca nu e nici o conspiratie impotriva mea. Chiar incepusem sa alunec in paharul cu melancolie blegoasa. Multumesc celor care nu s-au lasat intimidati de "norisori" si au venit. Si cam atat cu multumirile pe ziua de azi.


Uite! O gasca.