Song beneath the song

Nu am mai scris de ceva vreme, probabil si pentru ca nu mai am calculatorul propriu dar si din alte motive. Am observat ca zilele astea muzica a jucat un rol destul de important pentru mine. La inceput a fost greu fara muzica, dar incet, incet am recuperat-o. Sunt acel gen de persoana careia o melodie buna, o melodie pe placul meu, ii poate schimba starea de spirit. Un drum lung, mp3-ul in urechi si deja totul nu mai este atat de departe, timpul trece mai repede, iar starea mea de spirit oscileaza continuu. Imi place sa imi imaginez videoclipuri la melodiile ascultate, imi place sa visez pe un fond muzical, imi place cand, desi playlist-ul este pe shuffle, incep acele melodii ce imi descriu perfect acea stare de spirit. Nu am talente muzicale, geamurile ar suferi enorm daca eu as canta, dar stiu ca nu ma pot imagina intr-o lume muta. Spun muta pentru ca, parerea mea, muzica se naste din cuvinte ce imbraca haina trairilor si emotiilor noastre. Muzica poate salva vieti, asa am auzit spunandu-se. Acum depinde de situatii, stiu doar ca mie imi da mai multa incredere in mine, imi dezleaga unele puzzle-uri, imi da inspiratie. In spatele oricarei melodii intotdeauna exista o emotie, nu stiu de ce, dar probabil acesta este si motivul pentru care ne place.

The End Has Only Begun

Poza facuta in drum spre germana.
Nu imi place atunci cand lucrurile se intampla intr-un fel, iar eu nu stiu de ce; nu stiu care este problema, nu stiu cum sa le rezolv; nu stiu daca sa mai sper spre inbunatatirea lor sau sa las totul asa cum e.
Si mai e un lucru dubios. De ce ii iei atata apararea? Inseamna ca stii ceva, nu?
Vroiam sa mai spun ceva, insa nu mai am timp, trebuie sa plec acum.

Picaj

Acum simt ca totul este al meu, ca in sfarsit am realizat ceva, ceva ce imi da incredere in mine, ce ma face sa simt ca nu am consumat aer degeaba, iar in momentul urmator vad cum totul este in picaj (asta in viziunea mea). Cu cat urci mai sus, concurenta este mai stransa si te simti din ce in ce mai mic, mai mic decat la inceput.Asta ma descurajeaza la inceput, iar apoi inchid ochii, nu ma mai uit in gradina vecinului si fac totul in necunostinta de cauza, totul din lumea mea. Acest lucru ma incurajeaza putin, insa nu poti trai deconectat de ceilalti. Uneori ma gandesc, mai rau ca la inceput nu este, si asa este, dar niciodata indeajuns de bun. Nu stiu voi, dar eu asa ma simt mereu. Niciodata multumita de mine.

O alta poza de toamna:

Coltul meu

Intr-un post anterior promiteam poze, pozele din care am ales poza pentru fizica. Insa apoi s-a intamplat dezastrul si nu mai am nici o poza. Scuze.
Intre timp am aflat si surprizele ce implica fotografiile mele. Prima surpriza a fost o diploma ce "Prin prezenta adevereste ca d-ra Alexandra a reusit sa invete alfabetul fotografiei si a ramas cu ceva. Ceva de care nu o sa scape toata viata. Pasiunea pentru fotografie." Aceasta diploma contine 5 din pozele mele + pozele colegilor de curs.
A doua surpriza am descoperit-o abia ieri deoarece lucrurile s-au amanat foarte mult. Saptamana care urmeaza este saptamana liceului, liceul implinind 125 de ani de existenta. Din acest motiv vor avea loc diverse concursuri/actiuni in liceu. Printre ele se numara si o competitie foto. Fiecare clasa participanta isi va crea un panou, iar ceilalti elevi vor vota poza cea mai buna. Astfel de la fiecare clasa va fi un castigator. De asemenea fotografiile vor fi pastrate, vor avea loc astfel de competitii in fiecare anotimp, iar peste 2 ani (cand vom termina noi) speram sa reusim sa facem un calendar.
Mi-am amintit, am o tentativa de peisaj de toamna in acest calculator. Spun tentativa pentru ca, in ciuda faptului ca poza este facuta toamna, nu arata a toamna:

Si inca o incercare:

Toate bune

Yeey morcoviiiiii, am stricat laptop-ul. Se pare ca nu i-a placut sucul.
Trist: am pierdut toate pozele si toata muzica.

Even if

Un lucru este bun la toata nebunia asta cu campania electorala, in oraselul nostru mic si uitat de lume mai sunt chemate si formatii mari. Nu luam in seama porcariile ce au cantat inainte de Voltaj, cineva trebuia sa le cante in deschidere, nu? Cel putin a meritat asteptarea. Am topait, am cantat, am ramas fara voce, am luat autograf.
Apropo, 11 B, aveti inca un autograf pentru viitorul panou al clasei.

Surpriza

Profei de fizica i-a venit o idee sa aducem fiecare cate o poza facuta de noi ce ilustreaza un peisaj de toamna, asta pana vineri. Apoi sa facem un panou cu fiecare fotografie si restul e surpriza. Peste cateva zile am aflat ca a spus acest lucru la toate clasele la care ea preda. Inca de cand am aflat , de acum o saptamana, ma tot chinui sa captez cel mai bun moment al toamnei, insa nimic nu ma multumeste. Saptamana trecuta totul era prea verde sau soarele lasa pete pentru ca imi uitasem parasolarul acasa. Pana la urma am o poza cat de cat draguta, insa nu ma incanta. Nu prea mai am cand sa fac poze, decat azi, dar imi este urat sa ma duc singura sa fac poze. Toti au alte planuri. Si da, stiu, arta cere sacrificii. O voi face! Ma voi duce singura, dar de cele mai multe ori, cand sunt singura fac totul in graba, nu stiu de ce. Sper ca azi va iesi ceva ce pe mine ma va multumi, dar eu cer perfectiunea. Perfectiunea in viziunea mea. Poate ca cei ce sunt in acest domeniu imi vor gasi 1000 si una de defecte la poza pe care eu o consider perfecta.
Am sa revin cu poze dupa ce trece vineri. Nu vreau sa va dezvalui nimic. Si poate atunci voi spune si surpriza pe care o are profa. Hmmmm....de ce profesorii astia sunt atat de plini de mister? Ieri profesorul de la foto mi-a cerut 10-20 poze facute de mine "rapid", iar atunci cand l-am intrebat de ce a raspuns "SURPRIZA!". In general imi plac surprizele, dar totodata sunt foarte curioasa.