Incepe sa imi placa sa scriu despre o tema anume. Ceea ce imi place si mai mult este sa gasesc cate o melodie potrivita temei. Mi-ar fi placut sa am mai mult timp liber, sa fac si cate o poza pentru acea tema, dar abia am timp sa scriu. Mi-e dor sa fac poze...fotografii (cum am auzit ca se spune mai nou) bune de care sa ma simt mandra. Dar nu despre asta trebuie sa scriu ci despre timiditate sau mai bine zis despre faptul ca ezitam sa facem anumite lucruri in anumite momente, iar mai tarziu ne pare rau.
Mi-s foarte timida de fel. Cei ce ma cunosc in realitate stiu cat de tacuta sunt, mai ales cei pe care nu ii cunosc prea bine. Doar prietenii foarte apropiati au reusit sa descopere partea "salbatica" din mine. De ce sunt tacuta cu strainii? Este o intrebare pe care mi-o pun adesea. De multe ori imi doresc sa pot sa fiu mai indrazneata cu ei, dar mi-e frica mereu sa nu zic ceva cu care sa ii deranjez. Da, am aceasta problema sau cel putin sper sa pot vorbi despre ea la trecut. Mereu faceam unele lucruri doar pentru a le fi bine celorlalti, a nu-i deranja, pentru a-i ajuta. Am fost invatata de mica sa fac acest lucru caci apoi rasplata imi va fi mult mai mare, dar am avut de suferit in urma acestei atitudini. Oamenii incep sa te ia de fraier, iar atunci cand isi dau seama ca pisica blanda zgaraie rau te iau de nebun si se indeparteaza pentru ca isi dau seama ca nu prea mai au cum sa profite de tine. Cred ca timiditatea mea se datoreaza celor din jur. Ne influenteaza modul in care ceilalti ne percep, dar si neincrederea in noi si astfel ajungi la timiditate. Cel putin asta cred ca se intampla cu mine. In ultimul timp am incercat sa rezolv aceasta problema. Am invatat ca eu sunt cea mai importanta, am invatat sa nu mai fac lucrurile care nu imi convin,am invatat sa fiu rea atunci cand este cazul, am invatat sa imi spun punctul de vedere clar si uneori sa mi-l impun, am invatat sa nu ma mai las calcata in picioare de ceilalti. Chiar vorbeam azi cu o prietena si se intreba cand s-au schimbat atat de multe lucruri la mine pentru ca ea nu a observat. Inca nu am scapat de timiditate, nu voi scapa niciodata. Mereu voi simti fluturasi in stomac atunci cand interactionez cu un baiat pe care-l plac, cand stiu ca sunt privita, cand vorbesc in public, la examene importante. Asa cred ca facem cu totii, dar fara acest lucru parca ne pierdem farmecul. Am fi doar niste roboti care executa niste actiuni, fara simtire. Acestea au fost primele lucruri la care m-am dus cu gandul cand am auzit de timiditate, dar nu despre asta intentionam sa vorbesc. Vroiam sa imi dau seama de ce nu am curajul de a face unele lucruri care vreau sa le fac, dar ma las constransa de anumite situatii. Cand am aceste temeri fata de o persoana inseamna ca imi pasa de acea persoane, imi pasa de ceea ce crede ea despre mine si mi-e frica sa nu o dezamagesc prin actiunile mele. Nu imi pun niciodata problema invers. Cred insa ca voi scapa de acest lucru odata cu experienta de viata sau poate nu...Stiu ca nu ar trebui sa simt toate acestea atata timp cat ceea ce fac este in conformitate cu legile morale, dar ceva ma opreste.
Mi-s foarte timida de fel. Cei ce ma cunosc in realitate stiu cat de tacuta sunt, mai ales cei pe care nu ii cunosc prea bine. Doar prietenii foarte apropiati au reusit sa descopere partea "salbatica" din mine. De ce sunt tacuta cu strainii? Este o intrebare pe care mi-o pun adesea. De multe ori imi doresc sa pot sa fiu mai indrazneata cu ei, dar mi-e frica mereu sa nu zic ceva cu care sa ii deranjez. Da, am aceasta problema sau cel putin sper sa pot vorbi despre ea la trecut. Mereu faceam unele lucruri doar pentru a le fi bine celorlalti, a nu-i deranja, pentru a-i ajuta. Am fost invatata de mica sa fac acest lucru caci apoi rasplata imi va fi mult mai mare, dar am avut de suferit in urma acestei atitudini. Oamenii incep sa te ia de fraier, iar atunci cand isi dau seama ca pisica blanda zgaraie rau te iau de nebun si se indeparteaza pentru ca isi dau seama ca nu prea mai au cum sa profite de tine. Cred ca timiditatea mea se datoreaza celor din jur. Ne influenteaza modul in care ceilalti ne percep, dar si neincrederea in noi si astfel ajungi la timiditate. Cel putin asta cred ca se intampla cu mine. In ultimul timp am incercat sa rezolv aceasta problema. Am invatat ca eu sunt cea mai importanta, am invatat sa nu mai fac lucrurile care nu imi convin,am invatat sa fiu rea atunci cand este cazul, am invatat sa imi spun punctul de vedere clar si uneori sa mi-l impun, am invatat sa nu ma mai las calcata in picioare de ceilalti. Chiar vorbeam azi cu o prietena si se intreba cand s-au schimbat atat de multe lucruri la mine pentru ca ea nu a observat. Inca nu am scapat de timiditate, nu voi scapa niciodata. Mereu voi simti fluturasi in stomac atunci cand interactionez cu un baiat pe care-l plac, cand stiu ca sunt privita, cand vorbesc in public, la examene importante. Asa cred ca facem cu totii, dar fara acest lucru parca ne pierdem farmecul. Am fi doar niste roboti care executa niste actiuni, fara simtire. Acestea au fost primele lucruri la care m-am dus cu gandul cand am auzit de timiditate, dar nu despre asta intentionam sa vorbesc. Vroiam sa imi dau seama de ce nu am curajul de a face unele lucruri care vreau sa le fac, dar ma las constransa de anumite situatii. Cand am aceste temeri fata de o persoana inseamna ca imi pasa de acea persoane, imi pasa de ceea ce crede ea despre mine si mi-e frica sa nu o dezamagesc prin actiunile mele. Nu imi pun niciodata problema invers. Cred insa ca voi scapa de acest lucru odata cu experienta de viata sau poate nu...Stiu ca nu ar trebui sa simt toate acestea atata timp cat ceea ce fac este in conformitate cu legile morale, dar ceva ma opreste.
~ 0 comentarii: ~
Trimiteți un comentariu