Imi doresc sa nu fi fost atat de obosita si sa pot sta sa meditez, sa ma concentrez mai mult asupra acestui subiect. Eventual sa imi formez o parere clara si concisa, dar tot ce am putut obtine dupa scurte momente de reflectare a fost decat o dualitate intre a crede si a nu crede in destin.
Ce este destinul? Aceasta a fost prima intrebare pe care mi-am adresat-o. Intrebare al carei raspuns l-am gasit rapid in DEX. Destinul este o forta sau o vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste in mod fatal si irevocabil tot ce se petrece in viata omului.
Am inceput prin a nu crede. Intr-un post anterior despre speranta sustineam cu hotarare ca ea nu exista si ca singuri ne alegem niste idealuri de urmat. As putea afirma in mod logic ca nu exista nici destin. Alegerile pe care le facem in viata depind de noi si de perspectiva pe care o avem asupra vietii noastre. Cu cat esti mai hotarat cu atat mai usor iti creezi destinul si il urmezi. Dar nu pot sa nu ma contrazic. Pe parcursul vietii intalnesti persoane si situatii care sunt destul de importante in drumul tau prin viata. Pot accepta afirmatia ca situatiile ti le creezi uneori, dar persoanele? Nu tu esti cel care creeaza persoane, cel care le ia dintr-un loc si le plaseaza apoi langa tine. Ceva le atrage, ceva ascuns si nebanuit iti da peste cap treseul prestabilit. Se spune ca tot ce se intampla se intampla intotdeauan cu un motiv si da, chiar cred in aceasta afirmatie. Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa am o deceptie, sa plang, sa ma consum, sa ma intreb neincetat de ce nu s-a intamplat asa cum mi-am dorit eu, iar mai apoi sa imi dau seama ca totul a fost spre binele meu pentru ca m-am putut bucura de ceva mai bun mai tarziu. Cu cat scriu mai mult cu atat noi intrebari existentiale nutresc ale caror raspunsuri nu le voi gasi niciodata.
Exista destin?
Tot ce cred este ca ceea ce transforma viata in destin este doar moartea.
Ce este destinul? Aceasta a fost prima intrebare pe care mi-am adresat-o. Intrebare al carei raspuns l-am gasit rapid in DEX. Destinul este o forta sau o vointa supranaturala despre care se crede ca hotaraste in mod fatal si irevocabil tot ce se petrece in viata omului.
Am inceput prin a nu crede. Intr-un post anterior despre speranta sustineam cu hotarare ca ea nu exista si ca singuri ne alegem niste idealuri de urmat. As putea afirma in mod logic ca nu exista nici destin. Alegerile pe care le facem in viata depind de noi si de perspectiva pe care o avem asupra vietii noastre. Cu cat esti mai hotarat cu atat mai usor iti creezi destinul si il urmezi. Dar nu pot sa nu ma contrazic. Pe parcursul vietii intalnesti persoane si situatii care sunt destul de importante in drumul tau prin viata. Pot accepta afirmatia ca situatiile ti le creezi uneori, dar persoanele? Nu tu esti cel care creeaza persoane, cel care le ia dintr-un loc si le plaseaza apoi langa tine. Ceva le atrage, ceva ascuns si nebanuit iti da peste cap treseul prestabilit. Se spune ca tot ce se intampla se intampla intotdeauan cu un motiv si da, chiar cred in aceasta afirmatie. Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa am o deceptie, sa plang, sa ma consum, sa ma intreb neincetat de ce nu s-a intamplat asa cum mi-am dorit eu, iar mai apoi sa imi dau seama ca totul a fost spre binele meu pentru ca m-am putut bucura de ceva mai bun mai tarziu. Cu cat scriu mai mult cu atat noi intrebari existentiale nutresc ale caror raspunsuri nu le voi gasi niciodata.
Exista destin?
Tot ce cred este ca ceea ce transforma viata in destin este doar moartea.
~ 3 comentarii: ~
at: 14 septembrie 2010 la 22:58 spunea...
Hmmm, postul tau imi aduce aminte de Lost.
at: 14 septembrie 2010 la 23:03 spunea...
de ce? nu am vazut lost si nu stiu despre ce e vorba. mi-ar placea sa stiu in ce sens iti aduce aminte
at: 15 septembrie 2010 la 18:54 spunea...
In Lost e vorba despre destin, karma, noroc si chestii d-astea. E foarte tare serialul. :) Nu l-am vazut pe tot, am vazut doar cateva episoade pe sarite, insa e foarte tare. As vrea sa-mi fac timp sa-l vad de la inceput, dar...
Trimiteți un comentariu