(500) Days of Summer

marți, 9 februarie 2010

Ultimul film pe care l-am vazut, (500) Days of Summer (Marc Webb), m-a impresionat foarte mult. Desi la inceput mi se spune ca totul este pura fictiune si ca orice asemanare dintre persoanele in viata sau moarte sunt doar o coincidenta mie mi se pare foarte real filmul, poate chiar o lectie de viata ce te face sa te trezesti la realitate atunci cand incepi a visa prea mult, lucru ce adesea mi se intampla, iar apoi sunt dezamagita de cruda realitate.
Personajele principale ale acestui film sunt, Summer ( Zooey Deschanel), o tipa enigmatica, capricioasa, nehotarata, o tanara ce "iubea doar doua lucruri" de cand parintii ei s-au despartit - "Primul, era parul ei lung si negru. Al doilea, era usurinta cu care il putea taia, fara a simti ceva", aceasta despartire generand o mica "boala" psihica, fiind convinsa ca dragostea nu exista si determinand-o sa se ascunda dupa un zid, fara a lasa pe cineva sa vada dincolo de el. Tipul, Tom (Joseph Gordon-Levitt) a crescut "cu convingerea ca nu va fii niciodata fericit pana nu o va cunoaste pe aceea...". Inca din prima zi de cand o vede, el sustine ca ea este aleasa inimii lui si incearca cum stie el mai bine sa ii demonstreze ca el este alesul, incercand sa darame zidul pe care ea l-a cladit. Si chiar atunci cand crede ca a reusit sa vada peste zid, cand crede ca o cunoaste destul de bine,atunci este cel mai ranit. Finalul filmului ii aduce pe cei doi in antiteza fata de conceptiile lor de la inceputul filmului. Summer sa marita cu un tip cunoscut intr-un bar(sustinand ca a fost destinul de vina), iar Tom intalneste o noua ea, pe nume Autumn(nestiind sigur daca si-a invatat lectia sau nu).
Soundtrack-ul este unul foarte bine ales, The Smiths fiind si "cupidonul" dintre cei doi.
Filmul nu pasteraza o ordine clara. Sare pe axa dintr-un loc in altul. De la ziua 1, la ziua 488 si tot asa. Actiunea este redata prin amintirea involuntara. Tom povestindu-i lucrurile cele mai semnificatvile din cele 500 de zile in ordinea pe care el o considera relevanta, surorii sale mai mici.
Acest film mi-a amintit si de cel pe care l-am vazut aseara (Casablanca) si de faptul ca unii oameni sunt raniti la inceput de o persoana anume, iar apoi se razbuna pe toti ceilalti ce le ies in cale atunci cand acestia incearca sa se apropie de ei. De asemenea mi-am dat seama ca nu mai sunt visatoara de odinioara si cred ca e mai bine pentru mine sa nu mai visez atata si sa privesc lucrurile asa cum sunt pentru ca nu am prea multe de castigat daca continui asa, imi va aduce decat dezamagire.

~ 4 comentarii: ~

Alecs says:
at: 9 februarie 2010 la 18:59 spunea...

Am sa vad filmul cu siguranta :))

E bine sa iti pastrezi si latura aceea visatoare... uneori e naspa sa fii doar realist. Din cand in cand mai ai nevoie de visezi.

diana says:
at: 10 februarie 2010 la 21:49 spunea...

eu am vazut filmul si mi s-aparut foarte tare...dar am uitat de el:D :>" Poate ca o sa-l vad din nou ... e pe aici pe undeva :)

N-am :) says:
at: 12 februarie 2010 la 20:53 spunea...

a avut detoate in el.. si cu toate astea a fost si realist. Bun si in opinia mea.

Alecs says:
at: 12 februarie 2010 la 22:24 spunea...

Si in a mea minunat 8->.

Imagini pentru teme create de sndr. Un produs Blogger.

Popular Posts